vineri, 28 decembrie 2012

Def Leppard - Long, long way to go

39 comentarii:

BlueIris spunea...

:)
Frumoasă piesa! Cam trist mesajul ei. Cel puţin pentru mine.

Uite ce ascult eu acum:

http://www.youtube.com/watch?v=bPvLch71r18

(Şi mă mai intreb de ce mă doare inima!!)

SOmeONE spunea...

:)
Un clasic, as zice. Dar nu are vina in ictusurile domniei tale. E doar un programel, mic, mic, de cativa byt. Pilotul automat il acceseaza si... ecco! Gata promit sa abandonez acest laitmotiv. Deocamdata. :)
Noapte buna!

BlueIris spunea...

Totul e programare şi calcul la rece, nu?
Să fiu eu oare ultima romantică de pe planetă?
:)
Tristă situaţie!
Mulţumesc pentru generozitate.
Seara bună!

SOmeONE spunea...

Te rasfeti... :P

BlueIris spunea...

...aş vrea eu, dar nu-i rost din câte văd!
:(

SOmeONE spunea...

Hmmm... Uite, nici nu stiu cum sa spun... citind ultimele tale postari, insumate raspunsului de mai sus, ma bate gandul ca pe undeva am contribuit si eu la sursa starii nitel... sucita de astazi a domniei tale. Daca am intuit bine, imi pare rau si imi cer scuze. In caz contrar, tot asa. :)

BlueIris spunea...

Dap. Din câte mi-am dat seama, a fost o confuzie, o neînţelegere... Eu exprimam ceva ce avea legătură directă cu domnia ta (bucuria că ai revenit, faptul că mi-ai lipsit), în timp ce tu te comportai ca un profesionist în exerciţiul funcţiunii, vorbindu-mi de progrămele & stuff.
Nu tre'i să te scuzi. Desigur că vina îmi aparţine, fiindcă eu am avut o altă percepţie asupra prieteniei noastre virtuale, în vreme ce domnia ta a considerat-o doar un transfer afectiv, specific şi des întâlnit în situaţii de felul acesta, adică între terapeut şi client.
Cam asta...

BlueIris spunea...

..."terapeut şi client" în sensul de persoană cu problem (eu) şi cineva care se află aproape şi ajută (domnia ta), că nu ştiu cum să explic mai bine de-atât.

SOmeONE spunea...

Client? Avem o relatie comerciala, noi? Straniu, pentru ca nu imi amintesc sa fi incasat nimic.
Prietenia, virtuala sau non, este frumoasa pana cand se daruieste si se accepta fara clauze sau obligatii derivate. Se ia omul cu bune si cu rele, sistem "vrac", pentru ca omul asta este de fapt. Nu, nu esti domnia ta ultima romantica ramasa pe planeta, dar poate ca esti ultima care crede ca persoanele sunt mulaje care coincid perfect intre ele. Si am spus "poate" caci eu unul ma feresc sa dau sentinte definitive. :)

BlueIris spunea...

:)
"Client" este termenul uzitat în cazul consilierii sau terapiei, atunci când ne aflăm in afara marii patologii psihologice. Dacă e vorba de patologie, se foloseşte termenul "pacient".
Scuze dacă a sunat nepotrivit, dar l-am folosit din obişnuinţă. Apoi am explicat, dându-mi seama că vei fi tentat să apelezi la sensul lui comun. E vorba de "client" în sensul de BENEFICIAR al unui ajutor/intervenţie/sprijin etc.

În fine, ideea e că eu aşa am resimţit o parte a discuţiei noastre de ieri. Ţopăiam de bucurie că reîntâlnesc un prieten drag şi am avut senzaţia că-mi tragi preşul.
Poate m-am înşelat, dar ce, parcă ar fi prima oară??
:)

SOmeONE spunea...

:) Ai dreptate, nu vazusem "erata".
Pres, nepres, inselat sau nu, daca iti amintesti am discutat nu o data despre neajunsurile comunicarii virtuale. Ca si despre iluziile si, de consecventa, "caderile" pe care le implica. Cu riscul de a fi catalogat din nou ca facand parte din breasla terapeutilor, atat de zelosi incat ofera consultatii virtuale gratuite, am sa iti spun ca meteahna domniei tale este tocmai faptul ca ii dai prea mare importanta. De regula, lumea intra pe aici fie sa se joace, fie sa isi dea aere, fie sa isi construiasca o imagine pe care in real nu reuseste sa o mentina. Deci, este o menajerie din care nu lipsim nici noi. O inventie diabolica, as putea spune. :)

BlueIris spunea...

Vrei să zici că iau virtualitatea prea în serios?
Poate că o iau, nu te contrazic, dar aici era vb de domnia ta, nu de tot virtualul.
Ok, pot să accept ideea că mototoala de mine a intrat în virtual ca bleanda, fără mască (era să zic cu pieptul gol, da' se putea interpreta!) şi am încasat o grămadă de bobârnace peste nas!
:)))))
Totuşi, în faţa fiecărui monitor se află o fiinţă umană. Sau...aşa ar trebui. Şi nu pricep de ce sub adăpostul anonimatului, oamenii s-ar comporta ca neoamenii? Decât dacă...aceea le e adevărata faţă, iar in real life folosesc maşti cosmetizate.

SOmeONE spunea...

Generalizand, m-am inclus si pe mine in menajerie. Si pe tine. Nu exista oameni fara , daca nu masca, macar nitel fond de ten sau niscai fard pe obraz. De multe ori este inconstienta aceasta "punere in poza", tine de instinct, cred. Aici ca si "dincolo". Stiu ca nu esti chiar asa de naiva! Si stiu si ca ai putea sa iti raspunzi singura la nedumerire. Dar tu faci parte din categoria celor care le place sa se joace, ceea ce nu reprezinta niciun pacat cu conditia sa nu uiti de asta.
Despre motivul pentru care oamenii se comporta divers sub "protectia" anonimatului ma gandesc de mult sa scriu o specie de eseu cu consideratii izvorate din observatii personale. Dar mi-e frica sa nu spun prostii. :)

BlueIris spunea...

Am observat că ne-ai inclus. Să pricep că e un fel, voalat, de "mea culpa"?
:)
Vezi, de aici izvorăşte scepticismul unora faţă de suferinţa mea. Din faptul că oamenii acceptă cu mare greutate că există persoane care se arată în virtual exact aşa cum sunt, fără să-şi dea seama la ce se expun.
În fine, n-are rost să mai subliniez prostia mea, că e evidentă acum chiar şi pentru mine.
:)
Spuneam cândva că părinţii mei au greşit grav în educaţia pe care mi-au dat-o, fiindcă m-au lăsat fără instrumentele necesare ca să-mi apăr pielea şi pentru că au omis să-mi spună că există oameni cu adevărat ticăloşi. Mi-au spus doar că, uneori, oamenii greşesc. Iar greşeala poate fi iertată. Dar n-au amintit nimic despre intenţia unora de a face rău, despre perseverenţa în a răni sau jocurile urâte ale puterii.

Păi, scrie, că e interesant subiectul. Şi ai putea aduce retuşuri pe baza feedback-ului primit la textul iniţial.

BlueIris spunea...

"putere" e în sensul de ascendent pe care unii oameni îl obţin asupra altora.

BlueIris spunea...

:)
Ca să concluzionăm, pricep că îmi recomanzi un duş rece. La propriu şi la figurat.
:)))))
Ok, am reţinut mesajul. Vine la pachet cu unul neexprimat: "să n-ai încredere în nimeni, oricât de grozav ar părea el".
Mda, e o lecţie pe care o primesc cam târziu, astfel că lipsa ei a lăsat deja o mulţime de cicatrici.
Poate că acum nu mai e nimic de pus în şerveţel, la păstrare, aşa cum a făcut ma tante...

SOmeONE spunea...

Nu este un "mea culpa" specific cazului de fata. Incercam doar sa incadrez fenomenul. Si te rog sa nu te superi, dar faptul ca unul(a) asterne pe o pagina virtuala intamplari, fragmente din viata sa cotidiana, nu inseamna neaparat ca se arata asa cum este. Totul poate fi groaznic de subiectiv iar respectivul groaznic de convins ca se arata cu "pieptul gol" si lumea nu il intelege. Ceea ce, bineinteles, nu exclude si exceptiile. Mai greu este sa le recunosti si/sau sa fii capabil sa treci peste propriile prejudecati sau sabloane decodificatoare. Cam asa s-ar putea explica o mare parte din "auditoriumul" tau virtual. Parintii, da, dar eu le-as acorda o gramada de atenuante. Chiar admitand ca ei insisi ar fi "citit" lumea in cheia justa, le-ar fi trebuit probabil mai mult de o viata ca sa perfectioneze o metoda eficienta de a transmite absolut totul progeniturilor. Care, dealtfel, in foarte putine cazuri sunt lipsiti de inteligenta necesara pentru a putea sa invete din experiente. Doar ca, nu se stie bine de ce, uneori refuza. Stiu si eu destule pe tema asta dar, cel putin, nu ma plang. :)

SOmeONE spunea...

"Lectie" este un cuvant mare. Eu as numi-o mai degraba consiliu, sugeriment. Si imi pare rau daca ajunge tarziu. Ta Tante tinea altceva in servetel si credea ca e sufletul. Acela e facut sa zboare liber, mai cade, mai se ridica, dar nu sta in colivii, fie ele si parfumate.

BlueIris spunea...

Te tachinam ref la mea culpa.
:)
Nu mă (mai) supăr de nimic. De ce aş face-o?
E doar percepţia ta asupra fenomenului.
Ar fi absurd să insist să te conving de ceva, câtă vreme este evident că fiecare din noi se apropie de el, de fenomen, din direcţia experienţei proprii. Iar direcţiile astea diferă.
Am conştiinţa împăcată: bunele sau nebunele pe care le-am făcut au fost expuse cu totul, aşa cum le-am trăit eu. Cum au rezonat ceilalţi la ele, sau dacă m-au crezut sau nu...? Asta deja nu mă mai priveşte.

Ai dreptate, părinţii au făcut şi ei ce au crezut de cuviinţă. Cred că m-au educat mai mult în baza unui ideal, decât in baza realităţii.
Şi nu cred că există o cheie "justă". Există doar luciditatea maximă, cea care îţi permite să fii prezent complet în realitatea curentă şi la momentul "acum". E ceva foarte alert. Presupune să te schimbi continuu, să curgi odată cu timpul. Cam asta experimentez în momentul de faţă.
Şi dacă nu mă crezi, uite: ieri, pe vremea asta, plângeam amarnic. Eram total dezolată. Era o reacţie la trecutul meu, la faptul că - prin prisma experienţelor trăite- mă simţeam cea mai respinsă fiinţă de pe planetă şi că absolut tot ce am iubit a sfârşit prin a mă dezamăgi.
Acum ştiu că sunt lucruri la care trebuie să renunţ, să mă desprind de ele, oricât de importante ar fi pentru mine. Să nu le mai iau în serios, aşa cum bine ai spus.

BlueIris spunea...

Ba eu cred că ma tante avea dreptate.
:)
Ca şi ea, am făcut mare risipă de suflet. Acum îl preţuiesc altfel şi îmi promit mie că o să fiu cât se poate de atentă cu el.

SOmeONE spunea...

Bravissima! Cat te va tine? :P

SOmeONE spunea...

Raspunsul se referea la primul mesaj! :)

SOmeONE spunea...

For the 2°:
Atentie sa nu dai in zgarcenie! :P

BlueIris spunea...

:)
Păi, o să mă ţină exact atât cât e necesar: o clipă sau o înşiruire de clipe. Cum aş putea să fac o prognoză când tocmai ce vorbeam de "curgeri"?!
:)
Cu siguranţă că voi fi foarte zgârcită în a oferi sau a permite accesul la sufletul meu.

SOmeONE spunea...

Extremista...

BlueIris spunea...

Oricum, îţi mulţumesc pentru "lecţie"!
:)
Sincer şi fără urmă de ironie!
>:D<
Şi vezi că ţi-am pus o întrebare pe blogul meu, la postarea "Lecţie". Dacă ai răspunde, aş fi foarte fericită, fiindcă sunt interesată care e părerea ta.

BlueIris spunea...

:)))))))
Nu, nu extremistă ci atentă şi grijulie cu puţinul care a mai rămas!

SOmeONE spunea...

Ma bucur ca am putut fi de folos. :)

BlueIris spunea...

:)

BlueIris spunea...

Prin efectul pe care-l avem unii asupra celorlalţi facem lumea mai bună. Sau...nu!
Cam asta e treaba cu lecţiile, dpmdv.
:)

BlueIris spunea...

Iar cu lecţia asta, lumea e mai puţin bună, însă eu am învăţat să supravieţuiesc. Am început să trăiesc în alţi parametri.
:)

SOmeONE spunea...

Da, este si credinta mea. Aferim! :)

SOmeONE spunea...

Tot la 1° :)

SOmeONE spunea...

Cu lectia asta:

"Oricum, îţi mulţumesc pentru "lecţie"!
:)
Sincer şi fără urmă de ironie!"

??

BlueIris spunea...

Da, lecţia asta cred că vizează binele individului. (Care individ...? Eh, aici ar mai fi una-alta de spus.)
:))))))
(Te tachinez)

Bine, să explic: eu am convingerea că mi-ai oferit o lecţie care priveşte supravieţuirea, fără însă să crească calitatea vieţii. E o invitaţie la neîncredere, la neimplicare, la "nepărtăşie", dacă admiţi termenul. De aceea zic că măreşte şansa mea de a supravieţui, fără însă să mă facă mai fericită.
Cel puţin asta simt acum. Nu ştiu ce va fi mai încolo.

SOmeONE spunea...

Da' stiu ca esti una usor de multumit! :))

BlueIris spunea...

Asta urmăreai? Să mă mulţumeşti?
:))))))))
Apăi, aici n-ai nimerit-o deloc!
:))))))))))))
Însă compensează (cred??!)cu faptul că m-ai făcut să râd în hohote.
>:D<

BlueIris spunea...

La mulţi şi fericiţi ani, So'!
>:D<

SOmeONE spunea...

Si tie, ani frumosi si senini| :)
>:D<

Trimiteți un comentariu

I now that's a cool one. Basically, it's the reason because i posted it. :P