duminică, 6 iunie 2010

Gianluca Grignani - Ti raserò L'aiuola (remix)

Publicat de SOmeONE
Etichete: , , , ,

11 comentarii:

SOmeONE spunea...

"...perche’a volte la felicita’
ti sfiora appena e poi se ne va
ti dice scusa, ciao, passavo di qua
come una donna che non ci sta..."

:)

6 iunie 2010 la 13:37
silvana spunea...

dragut.
imi place mai mult povia(aceeasi generatie).versurile lui spun mai mult, parca

6 iunie 2010 la 14:50
Anonim spunea...

Bine ai revenit! Măcar am scăpat de îndatorirea de a-mi cânta singură. Mulţumesc.

Până la urmă, ce e fericirea?

7 iunie 2010 la 09:56
SOmeONE spunea...

Silvana, are si Grignani melodii mai... profunde. Intr-adevar, Povia imi place si mie, in special piesa pe care ai postat-o tu. :)

Iris, :)
"Chi fà per se, fà per tre!"
(Cine face pentru el, face cat pentru trei!")
Am vazut ca si la tine e "inchis"... :(
La intrebare nu stiu sa raspund. Cred ca era, oricum, retorica. :)

7 iunie 2010 la 12:28
Anonim spunea...

Păi depinde ce face, Sorin!
Că dacă mă apuc eu să-mi cânt...văleu, e grav!
:)

Am redeschis din motive de acuzaţii şi justificări.
Cât despre retorica acelei întrebări era relativă, dar merge s-o consideri şi aşa, mai ales că s-ar înscrie în linia ultimelor învinuiri care mi se aduc.Cică aş avea nişte abilităţi pe care le folosesc cu rea intenţie, una fiind chiar apelarea la retorica subversivă.
Vai mie, ce om lipsit de caracter par să fiu!
:)))))))))

7 iunie 2010 la 12:40
SOmeONE spunea...

Am citit. Cum nu sunt la curent cu originea conflictului, nu reusesc sa ma dumiresc prea bine. In orice caz, nu mi se pare un motiv intemeiat pentru a face "tabula rasa" cu blogurile tale. Si nici pentru a te justifica in fata primei persoane care lanseaza sageti otravite. Dar vei fi stiind tu mai bine. :)

7 iunie 2010 la 12:54
Anonim spunea...

La una din însemnările Ryanei s-a petrecut incidentul. Şi tocmai, că nu ştiu nici eu cine e persoana şi ce are de reproşat, de aceea am postat, ca să-i ofer ocazia să se explice. Asta dacă este o persoană onestă.
Am să-ţi povestesc şi de ce această "atenţie" faţă de detractori. De-a lungul timpului, fără voia mea, am determinat prin textele mele nişte confuzii regretabile. M-am ales cu simpatia exagerată a unor bărbaţi care s-au identificat cu personajul masculin, dar şi cu ura soţiilor unora care au interpretat eronat fantasmele mele pseudoliterare şi au iscat furtuni în relaţiile lor, precum şi blesteme asupra mea. Dacă această doamnă sau domnişoară e vreuna din cele de mai sus, e mai înţelept să-i explic că se supără degeaba. Mi-ar părea rău ca cineva să sufere dintr-o eroare de genul acesta. Sunt multe lucruri rele pe lumea asta ca să mai dau şi eu naştere la vreunele, chit că ar fi fără intenţie.

7 iunie 2010 la 13:10
SOmeONE spunea...

Hmmm, orice text, chiar si cel mai nevinovat, poate da prilej de interpretari. Ce facem, nu mai scriem? Nu ne mai exprimam, de teama de a nu rani hypersensibilitatea unuia sau a altuia care a citit prea multe carti ale lui D. Brown? Eu ce sa fac, sa nu mai postez melodii pentru ca cineva isi poate inchipui ca ii sunt dedicate, dupa cum s-a si intamplat, dealtfel?

Eu zic sa te mai gandesti. Ne mai "auzim", acum, mort-copt, trebuie sa ma dezlipesc de computer... O zi senina! :)

7 iunie 2010 la 13:28
Anonim spunea...

Nu, nu e vorba de asta.
Luasem decizia de a închide blogurile înainte să citesc comentariul acela. Azi dimineaţă l-am văzut, iar decizia am luat-o în urmă cu câteva zile însă abia ieri mi-am făcut timp s-o aplic. A fost o coincidenţă bizară, nimic altceva.

Adevărul este că simt tot mai puţin nevoia să scriu sau să interacţionez cu ceilalţi. Nu e vina lor ci pentru că...nu ştiu, am tot mai puţină disponibilitate pentru asta. Retractilitatea mea creşte pe zi ce trece, ca şi detaşarea de cotidian.

Iar legat de persoana în chestiune, eu am explicat ce şi cum, iar dacă ea va continua să fie supărată atunci e problema ei. Însă mă retrag liniştită că mi-am făcut datoria de a explica ceea ce e de explicat. Mai departe e alegerea ei ce şi cum simte legat de toată povestea.

O zi frumoasă şi ţie.

7 iunie 2010 la 14:05
SOmeONE spunea...

Retractilitate? :))
Ia sa vedem ce lighioane cunoastem noi din familia Retractilienilor:
- arici
- testoasa
- melc
- porcusor spinos
- urs (partial retractil)

- gheare
- tren de aterizare
- lanseta
- automacara

- povestiri cu final fericit...

7 iunie 2010 la 22:15
Anonim spunea...

:)))))))))))))))
stai, că abia acum am văzut comentariul acesta. Da' întâi să mă satur de râs.
Şi eu cine aş fi după părerea matale??? Lasă, mai bine nu-mi răspunde că poate mă loveşti nasol la "autostimă"!
:)))))))))))

Mda, am o serie de îndoieli la ce ai scris de retractibilitate. Mă refer la urşi, macarale şi... finalul fericit al unor poveşti. Mai ales la acestea din urmă.

Mă gândesc că domnia ta eşti uneori la fel de visător ca şi mine. În anumite privinţe, cel puţin. Nimic rău în asta, dimpotrivă!
Şi, apoi, cine-s eu ca să spulber visul cuiva?
:)

Mulţumesc.

8 iunie 2010 la 07:27

Trimiteți un comentariu

I now that's a cool one. Basically, it's the reason because i posted it. :P