Broken Tonomat: L'accordeon d'or

miercuri, 9 iunie 2010

Anonim spunea...: Mda. Te superi dacă-ţi spun că-mi displac tagourile?
Când le ascult văd in faţa ochilor un amestec de roşu greu şi negru, chipuri ridate şi obosite din pricina depravării, dimineţi triste cu gust de mahmureală, miros de alcool ieftin si tutun stătut. Şi mă podideşte o "sfântă" lehamite de n-o pot duce.
Când o să-ncep să ascult tangouri înseamnă că mă simt mai bătrână decât Eva şi mă pregătesc să mă-mbăt mangă.; 10 iunie 2010 la 10:27
SOmeONE spunea...: Nu am de ce sa ma supar. Nu le compun eu... :))
Mai ales ca nu sunt nici eu un "consumator" asiduu al genului.
Brr, ce tablou ai evocat aici!... :); 10 iunie 2010 la 13:12
Anonim spunea...: Ştiu că nu le compui matale, har Domnului!, că fugeam mâncând nori.
:)))))))))
Da, brrrr, bine spus!; 10 iunie 2010 la 13:23

I now that's a cool one. Basically, it's the reason because i posted it. :P