skip to main |
skip to sidebar
Daca stii sa iti alegi muzica, ea iti va da curaj atunci cand esti rapus, liniste atunci cand esti framantat si bucurie atunci cand esti trist. Daca stii sa iti alegi muzica ai ales cel mai apropiat prieten, confesor si iubita. Daca nu stii... dar sunt sigur ca stii, nu poti sa nu stii. :)
About
N.B.
Postarile functioneaza mai mult ca si baza de date, amestecatura de genuri este datorata site-lui care le afiseaza strict in ordine cronologica. Daca va intereseaza un gen anume, folositi modulul de mai jos, "Etichete", clicand pe una (ex. "Classics") se va deschide o pagina care include doar categoria respectiva. Auditie placuta. :)
Postarile functioneaza mai mult ca si baza de date, amestecatura de genuri este datorata site-lui care le afiseaza strict in ordine cronologica. Daca va intereseaza un gen anume, folositi modulul de mai jos, "Etichete", clicand pe una (ex. "Classics") se va deschide o pagina care include doar categoria respectiva. Auditie placuta. :)
Etichete
- Ballads (134)
- Bocelli (4)
- Classics (58)
- Classics. Guitar (2)
- Country (5)
- Dance (32)
- Disco (17)
- Etnic (34)
- Folk (49)
- Guitar (2)
- Heavy metal (22)
- Hip-Hop (3)
- Hooked (11)
- Horn (1)
- House (57)
- Instrumental (1)
- Italian (79)
- J.M. Jarre (11)
- Oldies (236)
- Panflute (7)
- Pop (114)
- Pseudo-muzica (1)
- Reggae (2)
- Remix (61)
- Reworked (10)
- Rock (150)
- Rock and Roll (8)
- Romaneasca (60)
- Romanian folk (15)
- Scusate l'ignoranza... (11)
- Soundtracks (9)
- Taragot (1)
- Techno (54)
- Trumpet (7)
- Undefined (13)
- Vangelis (13)
- Violin (12)
- Zamfir (7)
wormhole
Persoane interesate
Top ascultari
- Def Leppard - Long, long way to go
- Julio Iglesias - Procura hablarle tu
- Armin van Buuren - This is what it feels like
- Mike Oldfield - Cook's tune
- Fabio Costa - Agnus Dei
- Vanessa Mae - Contradanza
- DJ Maxwell - Black Pearl
- Gigi D'Agostino - Silence
- Bryan Adams - Brothers under the sun
- DJ Maxwell - Road
Blog Archive
-
►
2012
(30)
- ► septembrie (1)
-
►
2011
(118)
- ► septembrie (2)
-
▼
2010
(340)
- ► septembrie (25)
-
▼
aprilie
(31)
- 3SudEst - Alaturi de ingeri
- Andre Rieu - Havah Nagilah
- Irish Music - Scottish Anthem
- Mandolines d'Italie - Tarantella per Sophia
- Leonard Cohen - Dance me to the end of Love ...
- UB 40 - Kingston town
- Dire Straits - Why worry
- Bonnie Tyler - Islands
- Jovanotti - A te
- 3 SudEst - Vorbe
- Alpentrio - Appenzeller
- Franz Lang - Kuss Jodler
- The Shorts - Common ça va
- ABBA - Chiquitita
- No Mercy - Please don't go
- Giuseppe Verdi - Anvil chorus
- Alan Jackson - A house with no curtains
- Dire Straits-Ticket to Heaven
- DJ Rasputin - Kalinka
- Bonnie Tyler - Total eclipse of the heart
- DJ Project - Soapte
- Gheorghe Zamfir - Now And Forever
- Jean Michel Jarre - Mystery bomber
- Roxette - How Do You Do?
- Riccardo Cocciante - Bella senz'anima
- Mircea Baniciu - Magazinul de vise
- White Lion - When the Children Cry
- Vivaldi - Concerto "Il Grosso Mogul" RV 208 - Allegro
- Doru Stanculescu - Hai, hai...
- Beethoven - Concertul n° 5 pentru pian si orchestra
- Mircea Vintila - Mielul
R.I.P fratellino...
Copyright 2009 Broken Tonomat. All rights reserved.
Blogger Templates created by Deluxe Templates
WordPress Themes designed by EZwpthemes
12 comentarii:
Melodia asta mă face să plâng.
Vezi, te-ai supărat şi m-ai "pedepsit" cu un cântec care îmi rupe sufletul.
:(
Am zis eu ca am comis-o... Dar chiar nu era cu scop punitiv. Ma gandeam la homeopatia aia, bat-o vina. Vezi ca nu functioneste?... :(
Păi poate că funcţioneşte, doar că această melodie e legată de nişte of-uri personale şi când o ascult e ca şi cum mi-ar vorbi de lucruri pe care le-am pierdut, fără putinţa de a le mai avea în această viaţă. Chestie foarte tristă. Poate că le voi întâlni atunci când voi reveni "acasă". Dar până atunci...
Deh!
Oricine, in viata, pierde o seama de "lucruri" care, pe moment, par de neinlocuit. Exista insa o lege a compensatiei care tinde sa inlocuiasca cele pierdute cu altele noi, uneori chiar mai valoroase decat primele. E suficienta doar putina colaborare din partea omului pentru a o lasa sa functioneze. Asa cred eu. :)
Legea compensaţiei?!
:)
Te rog frumos, nu-mi spune poveşti că încă nu m-am băgat la nani!!!
:)
Incercarea moarte n-are! Am sa mai lucrez la spiritul de convingere. :))
:)
Îmi place că eşti perseverent!
Dpdv logic, ceva "mai valoros" iese din legea compensaţiei. Ar trebui să fie egal ca valoare cu ceea ce ai pierdut, nu?
Altfel ajungem la supra-compensaţie, adică la câştig, cu alte cuvinte.
:)
Mărturisesc că-mi fac mare bucurie dialogurile cu tine.
Placerea e reciproca. :)
Cand vorbeam de legea compensatiei nu ma gandeam neaparat la un echilibru cantitativ sau calitativ. Ci la ceva care sa umple un gol lasat in urma de altceva, ca intr-o parcare, bunaoara. Chiar daca a plecat un camion si in locul sau e parcat acum un Matiz, se cheama ca locul e ocupat. Ok? :))
Da, e posibil să ai dreptate. Însă nu-s convinsă pe deplin. Fiindcă tu ai spus despre o compesaţie prin ceva mai valoros decât ceea ce ai pierdut. E ca atunci când ai pierdut piatra de la o bijuterie şi pui alta. Să spunem că prima era din sticlă şi o înlocuieşti cu una veritabilă. Dimensiunea e aceeaşi, ai acoperit un gol, dar valoarea este de fapt o supra-compensaţie.
Nu ştiu, e posibil să greşesc, dar eu văd puţin diferit treaba asta cu compensaţia şi "înlocuirea".
Adică, şi mai clar, sunt lejer împotriva anumitor "compensări".
Că dacă, bunăoară, mi s-a rupt un toc la pantof abia achiziţionat, pentru că era prost făcut şi mă întorc la magazin să-mi dea banii, se cheamă că m-am compensat. Dacă port pantofii 2 sezoane şi apoi îmi cumpăr alţii, de un alt model, se cheamă că i-am înlocuit.
Mi s-au întâmplat fenomene de genul: pierd ceva în plan afectiv şi sunt compensată pe plan material, chestie care mă debusolează. Nu-mi place. Eu cred că nu se poate realiza un echilibru real, în acest fel.
Deci: "teoria" mea sustine compensarea prin inlocuire, nu vad de ce una ar exclude alta. In al doilea rand, nu este neaparat nevoie ca lucrul inlocuit sa fie de aceeasi factura/utilitate si nici de valoare superioara, desi nu este exclusa aceasta posibilitate. Cand spuneam compensare/inlocuire, ma refeream strict la aspectul unitar. Poate ca am sa fiu mai bine inteles recurgand la un exemplu: sa presupunem ca mi-am pierdut slujba si aceasta era practic pasiunea vietii mele. Sufar enorm si imi pare ca mi-am pierdut orice rost si reper in viata. Intr-o buna zi ma supar si ma "privatizez". Ma fac, nu stiu, taximetrist. Poate am sa castig mai bine, poate mai prost, poate ca nu o sa imi placa la fel de mult ceea ce fac acum fata de ceea ce faceam odata. Pana una-alta, am umplut un gol care risca sa ma destabilizeze, atat moral cat si financiar, nu? Poate ca poimaine ma sictiresc si ma fac gradinar sau poate ma voi reintorce la vechea meserie. Important este ca am depasit momentul. Singura care a avut de suferit a fost doar inertia sau comoditatea mea, care ma determina sa ma marginesc si sa depind de o anumita stare de lucruri. Am pierdut ceva dar am castigat un alt lucru. Sunt eu cel care hotarasc daca e mai valoros sau mai pagubos. Si, atata timp cat pot face asta, inseamna ca legea compensatiei a functionat. Sunt inca viu...
Ok. "Compensarea prin înlocuire"... orice e posibil. Ai dreptate, până la urmă totul depinde de perspectivă.
:)
Mă bucur că eşti viu.
:)
Ştii, era să-mi pierd viaţa de 2 ori şi, cumva, m-am liniştit pentru că am căpătat convingerea că existenţa nu se opreşte la a fi viu în trup. Viaţa e un dar important şi e păcat să-l risipeşti, dar nici să te agăţi de el (şi acum vorbesc la modul general), astfel încât să-l păstrezi plătind un preţ fără de care darul însuşi nu mai are mare valoare. Dar, repet, totul depinde de perspectiva fiecăruia asupra chestiunii.
Cunosc oameni pentru care "viaţă" înseamnă măsurarea timpului care se scurge între două doze de medicament. Sau care sunt limitaţi de posibilităţile trupului atât de tare, încât a trăi e un scrâşnet de dinţi, fiindcă îşi doresc lucruri simple pe care nu le pot experimenta, independent de voinţa lor.
Şi mai cred că "marii învingători", cei care au handicapuri fizice majore şi care apar pe te miri unde, prezentaţi ca nişte eroi fiindcă îşi trăiesc viaţa la modul - chipurile - complet, sunt de fapt foarte-foarte nefericiţi şi neîmpăcaţi în forul lor interior. Toate succesele lor sunt surogate, sunt realizări groteşti, cu un efort de voinţă colosal, care nu fac decât să ne arate cât de frustraţi sunt. Adevăraţii învingători sunt cei care-şi acceptă condiţia şi-şi trăiesc limitările cu seninătate, acceptându-şi destinul ca atare. Aceea sunt cei care s-au împăcat cu sinele lor şi cu Dumnezeu.
Repet, e doar punctul meu de vedere. Posibil să greşesc, dar eu cam aşa văd lucrurile.
:)
Medammes et messieurs , les jeux sont faits, rien ne va plus!
E absurd!
Trimiteți un comentariu
I now that's a cool one. Basically, it's the reason because i posted it. :P