luni, 12 iulie 2010

E. S. Posthumus - Ulaid

8 comentarii:

Anonim spunea...

Doamne! Cântecul acesta curge pe conturul sufletului meu. Mă descrie. Dincolo de măşti şi cuvinte.
De multă vreme n-am mai simţit o astfel de rezonanţă.
Melodia aceasta sunt eu.
Cu toate tristeţile mele acoperite de bravadă, cu singurătatea din adâncuri, cu locurile unde nici eu însămi n-am curaj să pătrund. Sunt noatalgiile mele, visele neîmplinite, sau nevisate încă.

Dacă vreodată vei vrea să ştii ce simte fiinţa care sunt,ascultă-l.

Nu pot să mai spun nimic. Decât că eşti un magician, altfel n-ai putea să descoperi astfel de minunăţii!
Îţi mulţumesc că exişti!

SOmeONE spunea...

Bine, atunci o vom imparti...
Iti multumesc ca imi multumesti!

Anonim spunea...

Înţeleg. Era deja melodia ta, iar eu... am cotropit-o?
:(
Iartă-mă, a fost fără intenţie.
Atunci păstreaz-o tu. Nu pot să iau ceva ce nu mi se cuvine.
Să ai grijă de ea. Spune atât de multe lucruri...

SOmeONE spunea...

Ai inteles gresit... Rostul acestei file de virtual este tocmai acela de a darui. Poate ca este un cuvant mare, avand in vedere ca ceea ce daruiesc nu imi apartine in totalitate, ci este un dar pe care noi toti am avut privilegiul sa il capatam. Si cred ca, asemenea painii si pestilor biblici, de ce mai multi gusta din el, de ce sporeste.
Muzica...
Cred cu tarie in cuvintele pe care le-am asternut pe antetul paginii. Pentru mine muzica e deopotriva refugiu si purtator de cuvant. E un limbaj pe care nu mi l-a predat nimeni dar l-am priceput la primul contact.

Nu ai cotropit nimic. Ai atins doar, usor, cu latul spadei, ambii umeri al unui gand... :)

DaenIris spunea...

"Nu ai cotropit nimic. Ai atins doar, usor, cu latul spadei, ambii umeri al unui gand..."

Toate celelalte au devenit prea puţin importante atunci când am citit cele de mai sus.
Superb!
Pun spada în teacă şi mă plec cu respect şi admiraţie în faţa acestor cuvinte şi a talentului remarcabil a celui care le-a scris!


După care mă întorc în secolul nostru şi spun: mai vreau! Am voie?
:)

DaenIris spunea...

E un poem minunat. E înnobilarea unui gând... Superb!
Din el poate ieşi o întreagă poveste.
O să mă gândesc la el, în noaptea asta. :)

SOmeONE spunea...

Sigur ca ai voie! Dar si eu am dreptul de a nu promite... Pune ca fuge muza cu vreun satir... nu raman de ocara? :))

DaenIris spunea...

Eu n-am cerut să promiţi. Am spus doar că mai vreau.
Îi dau eu muzei satiri, de-i trece cheful! Păi, ce, e de capul ei?!!

:)))))

Trimiteți un comentariu

I now that's a cool one. Basically, it's the reason because i posted it. :P